






|
|
Standard Bloodhound (Chien de Saint-Hubert)
ŢARA DE ORIGINE: Belgia
STANDARD FCI: 84
DATA PUBLICĂRII STANDARDULUI:
13.03.2001.
UTILIZARE: Copoi pentru
vânat mare, câine de serviciu pentru urmă şi
câine de familie. A fost şi va rămâne întotdeauna
un câine de vânătoare, care, datorită simţului
său olfactiv excepţional, este - în primul
rând - un limier, folosit frecvent nu numai pentru
găsirea urmei vânatului rănit, intocmai
ca la examenele de urmă de sânge, dar şi
în operaţiunile de poliţie pentru căutarea
persoanelor dispărute. Datorită construcţiei
sale, Bloodhoundul are o mare rezistenţă
la efort care, coroborat cu simţul său olfactiv
de exceptie, îi permite să prelucreze fără
dificultate o urmă pe o distanţă foarte
mare şi pe terenuri accidentate.
CLASIFICARE FCI: Grupa 6
- Copoi şi rase înrudite, Secţiunea 1.1 : copoi de
talie mare. Cu probă de lucru.
 |
|
ASPECT GENERAL: Câine
armonios, cu osatură puternică şi plin de substanţă, dar
fără să pară greoi. Atitudine impozantă şi aer solemn.
Niciuna dintre caracteristici nu trebuie să fie
exagerată, pentru a nu dăuna armoniei de ansamblu sau
capacităţii de lucru. Dintre exagerările frecvente
menţionăm: ochi prea mici sau prea înfundaţi în orbite,
exces de piele flască, cu pliuri prea numeroase ori prea
adânci, salbă prea mare, cap prea îngust, talie prea
mare, corp prea masiv.
PROPORŢII IMPORTANTE :
• lungimea corpului/înălţimea
la greabăn - 10/9
• adâncimea pieptului/înălţimea
la greabăn - 1/2
• lungimea capului/lungimea corpului
- 3/7
• lungimea botului/lungimea capului
- 1/2
CAP: Este un element determinant
pentru tipicitatea rasei. Structura lui osoasă
este bine vizibilă; profil pătrăţos.
Trebuie să fie mare în toate dimensiunile,
cu excepţia lăţimii. Paralelism
cranio-nazal. Craniu: adânc, lung,
destul de îngust, cu laterale plate şi
occipital foarte proeminent. Arcadele sprâncenelor
sunt puţin proeminente. Pielea de pe
frunte şi de pe obraji este adânc ridată,
mai mult decât la orice altă rasă
de câini. Femelele au falduri mari puţine.
Stop: puţin marcat. Trufă:
lată, mare, neagră sau maro; la
robele black&tan este obligatoriu neagră
. Bot:adânc, lat, fără
să se subţieze către trufă.
Linia botului este fie uşor
convexă (bot uşor "berbecat").
Buze: foarte lungi şi flasce. Cele
superioare atârnă deasupra celor inferioare. |
|
Marginea buzei superioare coboară cu
5 cm mai jos de colţul gurii. Conturul
buzelor este bine pigmentat (în culoarea trufei).
Maxilare: muşcătură
în foarfecă; dinţi albi şi
puternici, regulat implantaţi. Se tolerează
muşcătura în cleşte.
Ochi: maro închis sau culoarea alunei,
ceva mai deschis la câinii fără
negru pe spate. De dimensiune medie, ovali,
nu lăcrimează, irisul este complet
vizibil; nu sunt nici înfundaţi în orbite,
nici proeminenţi. Pleoape bine lipite,
dar sunt tolerate şi pleoapele inferioare
un pic relaxate.
URECHI:
Pavilion foarte lung, ajungând cel puţin până la vârful
nasului. Prinse lateral şi foarte jos, la nivelul
ochiului, sau ceva mai jos.
GÂT: lung, cu musculatură
puternică. Pielea de pe gât este flască şi extrem de
dezvoltată, cu salbă dublă, mai puţin pronunţată la
femele.
|
|
CORP: linia inferioară
aproape paralelă cu cea inferioară.
Greabăn: uşor marcat.
Spate: drept, lat, lung, solid.
Zonă renală: lungă
şi solidă. Crupă:
lată, aproape orizontală,
nu teşită. Piept: cutie
toracică lungă, prostern
pronunţat. Coaste bine arcuite.
COADĂ: Lungă,
puternică, prinsă sus, în prelungirea liniei
dorsale.
MEMBRE ANTERIOARE:
Bine muscularizate, puternice,
aplomburi drepte. Umăr:
lung, bine înclinat şi muscularizat,
dar nu încărcat. Braţ:
lung, oblic, bine angulat cu omoplatul.
Antebraţ: drept, osatură
puternică şi rotundă.
Metacarp: robust, cu profil
uşor înclinat spre faţă.
|
|
 | |
|
MEMBRE POSTERIOARE: Solide,
cu muşchi puternici şi aplomburi
drepte. Coapse: de bună lungime,
puternic muscularizate. Genunchi:
bine angulat. Gambă: destul
de lungă. Jaret: solid, bine coborât
şi angulat. Metatars: puternic
şi scurt.
LABE: Compacte, foarte
solide, cu degete bine strânse (labe de pisică).
MIŞCARE ŞI ALURI:
Trap regulat, elastic şi degajat, acoperid
mai mult teren decât orice alt copoi. Bloodhoundul
trebuie să fie capabil să meargă la trap pentru mult
timp, fără să dea semne de oboseală.
|
 |
|
ROBĂ: Culoare:
se disting trei culori ale robei - bicolor
black&tan sau liver&tan şi unicolor
roşu. Marcajele de foc se găsesc
pe bot, obraji, sub ochi, pe piept, pe membre
şi în regiunea perianală. Culorile
nu sunt întotdeauna bine delimitate, iar amestecul
de fire de culori diferite este permis. La
exemplarele unicolore, coloritul merge de
la roşu deschis până la roşcat
închis. Se tolerează un pic de alb pe
piept, pe degete şi la vârful cozii.
TALIE ŞI GREUTATE:
înălţimea la greabăn ideală - 68 cm pentru
masculi, 62 cm pentru femele. Toleranţă de ±4 cm.
Greutate: masculi - aproximativ 46-54 kg,
femele - 40-48 kg. |
|
DEFECTE ELIMINATORII:
• exemplar agresiv sau prea fricos;
• atipicitate; • prognatism,
muşcătură încrucişată, maxilar deviat; • trufă
şi buze având orice altă culoare decât negru, la
exemplarele black&tan şi maro sau neagră la
celelalte robe; • ochi de culoare
galbenă; • orice colorit care nu corespunde
prevederilor Standardului; marcaje albe prea întinse,
"şosete" albe care trec de metacarp sau ajung la jaret;
marcaje albe în locuri nepermise; • talie în
afara limitelor admise; • se vor elimina
exemplare care manifestă orice semn de anomalie fizică.
NOTĂ: masculii trebuie să
aibă două testicule, ambele dezvoltate normal şi complet
coborâte în scrot.
|
|